Comenzile online se succed cu o viteza ametitoare, motiv important ca ambalajul coletelor sa asigure un nivel ridicat de protectie al bunurilor transportate, dar ar fi bine sa aducem in discutie (si) o alta tema: acumularea de deseuri de ambalare.
Ca vorbim de cutii de carton, folii stretch, folii cu bule sau polistiren, fiecare material folosit in coletare are un ciclu de viata ce trebuie gestionat cu responsabilitate. De aceea, pentru orice companie, reciclarea ar trebui vazuta drept o prioritatea strategica, dat fiind faptul ca abordarea poate reduce costurile operationale, consolida relatia cu partenerii si clientii si chiar pozitia pe piata.
Primul pas catre un proces de reciclare eficienta incepe chiar din momentul achizitiei ambalajelor. Companiile trebuie sa aleaga materialele usor de colectat si de prelucrat de catre operatorii de reciclare, de aceea este preferat cartonul ondulat cu un procent ridicat de fibre reciclate. La polul opus, foliile de plastic subtire sau de polietilena cu densitate inalta implica grupaje speciale si tratare suplimentara pentru a fi reciclate corespunzator.
Ciclul de viata al cartonului si bune practici de gestionare
Cartonul se numara, de departe, printre cele mai reciclabile si reutilizabile materiale de ambalare pentru ca se poate transforma din ambalaj in materie prima secundara in doar cateva saptamani.
Companiile ar trebui sa implementeze politici clare de colectare la punctele de ambalare, sa ofere containere dedicate si sa-si educe angajatii cu privire la eliminarea resturilor sau a partilor de plastic care ar putea aduce impuritati. O monitorizare atenta a greutatii si a volumului cartonului reciclat poate aduce economii semnificative la costurile de depozitare si de eliminare a deseurilor.
Gestionarea si reciclarea materialelor plastice
Plasticul, in special cel sub forma de folie stretch si folie cu bule, reprezinta un alt tip de material intens folosit in ambalarea coletelor pentru ca asigura un grad ridicat de protectie si flexibilitate. Dar complexitatea tipurilor de polimeri (LDPE, HDPE, PP etc.) impune o sortare riguroasa; pentru a evita contaminarea fluxurilor de reciclare, companiile trebuie sa implementeze un sistem de colectare diferentiata, cu saci si containere special marcate pentru fiecare tip de plastic.
Totodata, este recomandat sa se colaboreze cu centre de reciclare care au capacitatea tehnica de a procesa aceste materiale in filme noi sau in compusi secundari. In anumite zone, exista deja proiecte de economia circulara ce recompenseaza firmele partenere care returneaza folia de plastic pentru reutilizare, reducand astfel impactul asupra mediului si oferind un avantaj competitiv companiilor care isi asuma o garantie de reciclare.
Polistirenul expandat si solutii de valorificare
Polistirenul expandat (EPS) a fost mult timp controversat din cauza volumului mare si a lipsei de biodegradabilitate. Totusi, actualele tehnologii de compactare mecanica si de topire pot transforma acest material intr-un compus dens, valoros in industria electronica si auto.
Pentru companii, provocarea este sa identifice furnizori de servicii care ofera astfel de tehnologii si sa creeze un flux logistic intern pentru depozitarea corespunzatoare a polistirenului. Pe langa optiunile de compactare, exista si initiative locale in care EPS-ul este transformat in solutii de izolatie termica sau in placi pentru mobilier urban, oferind un exemplu concret de economie circulara. Implicarea in aceste proiecte nu doar ca reduce cantitatea de deseuri de polistiren, ci si contribuie la imaginea de companie responsabila, inovativa si orientata spre solutii de viitor.
Educarea angajatilor
O politica de reciclare nu poate functiona daca nu este sustinuta de un program de instruire interna. Angajatii din depozite, centre de ambalare si logistica trebuie sa inteleaga importanta sortarii deseurilor si sa respecte procedurile de colectare.
In egala masura, pentru a asigura sustenabilitatea proiectelor de reciclare companiile trebuie sa implementeze sisteme de monitorizare a performantei in ce priveste cantitatile de deseuri colectate, procentul de material reciclat efectiv, costuri asociate si economii realizate.
Introducerea unor KPIs permite evaluarea periodica si ajustarea strategiilor, in vreme ce platformele digitale de management al deseurilor (integrate cu ERP-ul companiei) ofera rapoarte in timp real si pot genera alerte cand anumite praguri nu sunt atinse. In plus, parteneriatele cu organizatii de certificare (de exemplu, ISO 14001) confera credibilitate proceselor si pot deschide accesul la fonduri europene pentru proiecte de eficienta ecologica.
Amenzi si sanctiuni pentru nereciclarea materialelor de ambalare
Romania transpune in legislatia nationala prevederile directivei europene privind ambalajele si deseurile de ambalaje (Directiva 94/62/CE, actualizata prin Directiva (UE) 2018/852), care obliga statele membre sa asigure obiective minime de reciclare si valorificare. La nivel intern, principalele acte normative care reglementeaza gestiunea deseurilor si a ambalajelor sunt Legea nr. 211/2011 privind regimul deseurilor si Legea nr. 249/2015 privind ambalajele si deseurile de ambalaje. Aceste legi definesc responsabilitatile producatorilor, importatorilor si operatorilor economici in privinta colectarii selective, raportarii datelor si contributiilor la sistemele colective de reciclare, precum si sanctiunile pentru incalcarea acestor obligatii.
Legea nr. 211/2011 stabileste o gama larga de sanctiuni aplicabile operatorilor economici care nu respecta obligatiile de gestionare a deseurilor, inclusiv deseurile de ambalaje. Astfel, neindeplinirea prevederilor referitoare la organizarea si functionarea sistemelor de colectare separata, transportul si valorificarea materialelor poate fi sanctionata cu amenda cuprinsa intre 20.000 lei si 40.000 lei pentru persoanele juridice.
Pe langa amenzile directe, nerespectarea obligatiilor de raportare anuala a datelor privind deseurile de ambalaje colectate poate conduce la neacordarea autorizatiilor de functionare pentru anul urmator. Conform unor interpretari recente, refuzul sau intarzierea transmiterii informatiilor catre Agentia pentru Protectia Mediului se sanctioneaza cu amenda intre 10.000 lei si 20.000 lei, similar cu neinregistrarea responsabilului de mediu in cadrul firmei. Aceste sanctiuni se pot cumula cu cele prevazute de Legea nr. 211/2011, amplificand impactul financiar al neconformitatilor .
Autoritatile de mediu, prin Garda Nationala de Mediu, au in competenta nu doar aplicarea amenzilor, ci si suspendarea temporara a activitatii unitatilor care prezinta risc iminent de poluare sau care acumuleaza multiple abateri grave. In situatii de neconformari repetate—de exemplu, amestecarea ambalajelor reciclabile cu alte fluxuri de deseuri, depozitarea neautorizata sau abandonarea deseurilor—compania poate primi decizie de masuri complementare, cum ar fi suspendarea activitatii pana la remedierea deficientelor sau chiar revocarea autorizatiilor de mediu.
